despre altceva

cine ştie cât timp om fi stat aşa unul în faţa celuilalt nemişcaţi. M măsura teama din aer. eu încercam să-i ascund febra.

apoi cuvintele s-au rostogolit ca nişte bile de plumb. grele pe făgaşul normalităţii. puţină politeţe nu strică. ne aşează în rândul lumii.

nu ne împotrivim adevărului.

M sclipeşte puţin când îi vorbesc despre altceva. de fapt înţelege abia acum că i-am vorbit mereu despre altceva.

în tot acest timp am rămas în picioare. nu ştiu de ce. mă aşteptam ca privirea lui M să mă doboare. mă aşteptam la adevăr. el se aştepta să plâng. i-am arătat că dincolo de adevăr nu mai sunt lacrimi. suntem doar noi înfrânţii rămaşi în picioare ca nişte cai.

M nu vorbeşte deloc despre ceaţă. dar ea se înteţeşte întruna. abia mai putem respira. ciudat cum îi pot vedea umbra în timp ce omul dispare tot mai mult.

vocea lui tânără loveşte pereţii salonului. paturile sunt făcute perfect. nimic în plus. doar ceaţa. nicio floare în paharul de sticlă întors. nicio iconiţă pe noptieră. doar vocea lui tânără ţâşnind din umbra lui M.