duminică, 13 septembrie 2015

încredere


era să mori. oamenii treceau prin tine ca nişte săgeţi. 
am văzut cum orbeai 
lumina se aşezase în tine cu un fel de ciudă. 
eu nici nu eram acolo. făceam altceva. 
inventasem un joc 
treceam prin pielea morţii ca un ac.
am avut doar o clipă de singurătate. 
m-am speriat îngrozitor că nu mai ești.
nu pot să trăiesc într-o lume în care tu nu exişti
ţi-am spus.
caii au rămas cu mine pe câmpie toată noaptea. așteptam.

eu aveam încredere. aveam încredere că nu mori încă o mie de ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu