încăpeam cu toţii în burta acestei dureri
când ne era teamă, desigur cântam
uitam mereu cuvintele
întunericul sfâşia tot a doua clipă, cea fără soţ.
toate acestea ni se păreau străine. eram stingheri
privindu-ne goi nu ne mai recunoşteam rănile
până la urmă eram întrebaţi.
semnam pentru orice eventualitate
indescifrabil
nu ne ştia nimeni
când ne era teamă, desigur cântam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu