parcă trăiesc cu o scorbură în mine. acolo se ascunde devoratorul. toată noaptea foşneşte.
se aude până târziu cum înghite liniştea întunericul teama.
la fix îmi deschid ochii.
la fix umbra copacului din faţa ferestrei se schimbă.
pot să spun că ne-am împrietenit. eu cu umbra cu devoratorul cu
scorbura.
până la urmă suntem în aceeaşi noapte cu toţii. încercăm să
dormim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu