încăpeam cu toţii în burta acestei dureri.
când ne era teamă cântam
uitam mereu cuvintele
întunericul sfâşia tot a doua clipă. cea fără soţ
toate acestea ni se păreau străine
eram stingheri
nu știam ce să facem cu mâinile cu goliciunile noastre străvezii
cu unele răni.
până la urmă eram întrebaţi
semnam pentru orice eventualitate indescifrabil
nu ştia nimeni
când ne era teamă desigur cântam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu