nu
ţi-am spus, dar şi eu m-am născut sub o pândă continuă. colţii de ceaţă
ai primei clipe erau deja încleştaţi pe conştiinţa mea în gură de lup.
am alergat din primul moment prin iarba până la genunchi, până la brâu,
până la gât. mi-am pus trei dorinţe de neîmplinit. am oftat şi m-am dat
de trei ori peste cap.
apoi şoseaua asta m-a înghițit. de aceea am aşteptat o sută de ani să vii
şi să mă săruţi.
între timp am adormit.
un cireş ucigaş mi-a ţinut umbră
în veacul acela de singurătate.
apoi am vânat cerbi. i-am ucis ca să nu poată
să spună nimănui că există undeva acest fel de animalică libertate.
am
întemeiat un oraş de cleştar în care am prins un exemplar rar de
indiferenţă agresivă. exponatul se zbate între viaţă şi moarte. eu vând
imaginea lui cețoasă tuturor poeţilor din târgul acesta în care prin
lege nu se mai cântă jazz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu