nu pot să-ți explic dragostea

mă gândesc că mănânci amandine.foarte des mă gândesc la mâinile tale.

câinele galben stă la soare. să vezi cum stă pe o parte. ca un om.

îmi beau cafeaua. amară. mă gândesc că e sâmbătă și tu mănânci amandine.


trece o ambulață portocalie. câinele urlă. sper ca ambulanța să ajungă la timp. nu vreau să moară nimeni azi.

e sâmbătă.


am primit narcise. și lăcrămioare. aș vrea să ți le dau ție.

am uitat să-ți povestesc ceva. am preferat să te ascult. nu găsesc altă cale de a mă muta în tine. când povestești deschizi toate ușile și toate ferestrele.


pădurea asta e a mea. o să vezi. și toate florile astea cu nume obscene sunt ale mele. Dumnezeu nu deține păduri. pădurea crește în sufletul meu. cu toată iarba asta înaltă.


soarele acesta parcă ar ști că e sâmbătă. se lasă cu totul în mine. mă gândesc la mâinile tale.

am o poveste pentru tine

nu ţi-am spus, dar şi eu m-am născut sub o pândă continuă. colţii de ceaţă ai primei clipe erau deja încleştaţi pe conştiinţa mea în gură de lup. 
am alergat din primul moment prin iarba până la genunchi, până la brâu, până la gât. mi-am pus trei dorinţe de neîmplinit. am oftat şi m-am dat de trei ori peste cap. 
apoi şoseaua asta m-a înghițit. de aceea am aşteptat o sută de ani să vii şi să mă săruţi.
între timp am adormit. 
un cireş ucigaş mi-a ţinut umbră în veacul acela de singurătate. 
apoi am vânat cerbi. i-am ucis ca să nu poată să spună nimănui că există undeva acest fel de animalică libertate.
am întemeiat un oraş de cleştar în care am prins un exemplar rar de indiferenţă agresivă. exponatul se zbate între viaţă şi moarte. eu vând imaginea lui cețoasă tuturor poeţilor din târgul acesta în care prin lege nu se mai cântă jazz.

povestea asta începe cu tine

povestea asta începe cu tine. e despre vocea ta. despre un timp în care am oprit tot metabolismul planetei ca să te ascult. e ceva atît de senzual în ascultarea mea.mă împreunez cu timpul acesta cu toate teoriile tale despre cum să respiri cu toate încercările de a-mi demonstra mersul lumii. cresc si se inmulțesc în mine toate argumentele tale despre țări ape munți despre alți oameni despre lucruri. îmi prezinți cataloage întregi cu nume prea complicate străzi oameni fluturi. mintea ta lucioasă caută ca o sabie tăișul minții mele. dar eu nu sunt acum decât  femeia ta.

și toată povestea asta e numai despre tine

M

nu ştiu cine a inventat liniştea asta.

M arde în mine ca un foc pe un deal

nu pot să te aştept în cuvinte.

nu pot.

iubitul meu doarme

iubitul meu doarme. toate ceasurile au secundare obraznice. 

prin miezul timpanelor mele se strecoară timpul 

treaz ca un cuţit răsucit într-un vis obsesiv.
 

deltoidul iubitului meu e dogoritor ca un soare de bronz.


iubitul meu doarme şi eu îl aştept. el respiră din insomnia mea risipită în trupul său arămiu. 
dansul nostru alveolar se prelungeşte până în zori 

când el mă mai strânge încă o dată puternic sub pleoapă

doar cu o clipă  înainte ca eu să nu exist.

am răspândit căteva poeme de dragoste prin trenuri. lumea merge mai repede

am adormit pândind respirația ta aspră.
umărul tău arămiu între coapsele mele. mă strâng în jurul tău. numai în jurul tău.


acasă e o clipă. e secunda asta despre care bănuim că există

totuși

sunt câteva lucruri despre care nu vom vorbi niciodată.
atingerea perfectă neîncăpătoare
nevoia mea inexplicabilă de a locui numai în tine
trupul tău solar lucios încordat în pântecul meu
ochiul tău viu prea viu ca să-l privesc fără să înnebunesc
umbra ta înălțându-se peste toate straturile de teamă ca un cer plin de o ploaie binecuvântată

noi nu existăm. singurătățile noastre ar putea să ne avorteze oricând.
desenez repede un uter pe asfalt.
treci tu cu roata dințată. îmi smulgi un strigăt.
îmi amintesc că noaptea doare mai tare.
habar n-am ce se naște din noi. poate că vom afla mai târziu
când vom fi foarte bătrâni
și ne vom iubi cu ultimile puteri.
când vom muri respirându-ne unul pe celălalt
într-un sărut nesfârșit.


luni va fi prea târziu. dar azi lucrurile sunt perfecte și absolut neîntâmplătoare.

așteptarea aceasta

așteptarea aceasta are o viață a ei. nimic nu depinde de mine

îmi dresez mintea ca pe un câine
o pun să șadă. o pun să latre la trecători la străini
o pun să muște din carnea mea neascultătoare

dar ea rămâne sălbatică ca o iederă
înflorind în zidurile dintre noi