despre lighioana aceasta

ce să-ți spun despre lighioana aceasta.
așteaptă să sară la suflet.
o las să pătrundă încet
ca într-un vis.
ei nu-i e teamă de mine
 îmi linge lacrimile
 răcnește în locul meu.
are mereu  toți  colții
și toate  ghearele.
o iubesc când se cabrează
 cu întregul meu trup înfrânt.
o visez în zori
o dezmierd cu sângele meu
cu mirosul meu de femeie a ta.

ea nu se ascunde deloc
pîndește ageră  setea mea 
nu știe cine sunt și nu-i pasă.
canea mea e a ei. știam asta din prima clipa
de atunci când eu am strigat-o. când i-am dat un nume.

am întrebat

am întrebat. nimeni nu știe nimic. câțiva străini cântă la pian
tu  m-ai visat așa că  pot să-ți spun cum e
carnea ta miroase a lup
îmi amintesc că așezam focuri în tine
îți beam sângele
fără să știi lumina izbucnea din locul în care orbeai

de aceea îți spun
pianul acesta îmi amintește de mii de singurătăți
toate ale tale
toate drepte
toate lucioase
nici urmă de grabă aici
în orașul tău cu nume prea complicat

noaptea e mult mai greu

noaptea e mai greu. revine durerea .

e penibil cum doare sufletul amputat de foarte mult timp

deşi nu mai e nimic acolo
în afară de câteva amintiri fumegând

ca nişte lumânări de seu.

retez nopţile cu sedative puternice.

tai până la brâu până mai sus de tine

bisturiul intră uşor ca în cadavru. nu curge sânge

doar viermi. mă gândesc că am putea să mergem la pescuit în zori.

noaptea e mult mai greu

şi revine cumplită durerea

ca un peşte mort plutind în apa râului styx.

apa e neagră ca sângele digerat

noaptea e grea şi albă ca o balenă ucigaşă

şi mi-e mult mai greu să conving vreun prieten să mergem la pescuit .

nimic. panseluţe

nu am pierdut nimic. tu te-ai transformat într-o tăcere oarecare

în curte au plantat panseluţe. nu are niciun rost să-ţi mai spun că nu mă pot bucura. ele îmi amintesc de moarte. o moarte mică şi catifelată.

pereţii sunt verzi viguroşi ca nişte tulpini. îi ating în treacăt. femeia care tace seamănă cu o lebădă albastră în capotul ei imens.

aici oamenii nu mai au trup. suntem ascunşi cu totul în pereţi
în rutina îngrijitoarelor. ne e bine
aşa cum îţi este şi ţie acum
când nu mai  ai nimic
de pierdut

așteptare în loc de orice

aș fi avut nevoie de manualul acela despre cum să  aștepți
așteptarea sub toate timpurile
așteptareaîn loc de orice
și așteptarea pe viață
îmi trebuiau instrucțiuni clare
să fie consemnat undeva negru/lalb

habar nu am avut că există aceste poeme

de exemplu aseară cineva m-a jefuit de mine
habar nu am cine era
am ajuns foarte târziu acasă
am început să citesc știind că viața mea depindea de asta

poemele tale s-au aprins în mine ca niște embrioni strălucitori
au început să crească frumos
ca și cum ai fi știut
că trebuie să mă salvezi
că va veni o zi când fără aceste cuvinte prin care tu ai respirat ca printr-un tub
voi muri mutilată de nu știu ce străin


am ajuns să iubesc peroanele astea pe care ne întâlnim întâplător
data viitoare vom avea mai mult timp
trenurile vor întârzia revoltător de mult
va fi o pauză uriașă între plecări
și ne vom iubi fără grabă
ca într-o peliculă alb negru
în care primul sărute nesfârșit


apoi o să-ți dau cutia cu ciocolată cu rom
care mi-a rămas dintr-o altă viață