străinii
s-au adunat în mine ca într-o gară. toţi călătorii au buze cireşe. îmi
vine să-i muşc.
toţi se îmbracă în primăvară apoi în vară în toamnă în
iarnă
îmi fură anotimpurile
eu rămân goală.
azi
mi-am sărbătorit goliciunea. am sărbătorit coacerea.
am inventat un înger şi l-am aşezat cu spatele la perete. apoi am scris
despre asta şi îngerul a încetat.
peretele a rămas tot acolo în mine
strălucind.
azi
am ucis un cireş.
marți, 21 iunie 2016
duminică, 12 iunie 2016
nu pot să trăiesc știind toate acestea
nu pot să trăiesc cu tot ce ştiu acum.
de exemplu nu pot să trăiesc cu aceste litere care încep să latre să urle să muște
nu pot să trăiesc cu aceste cuvinte. cu verdele lor cu albastrul lor cu violetul lor.
nu pot să merg pe stradă şi să zâmbesc în timp ce ştiu toate acestea.
la prima vedere lucrurile par normale. un poet scrie despre câini. altu se întrece cu vorba. dar eu
eu nu pot să trăiesc în mine cu acest lup care mă muşcă de inimă.
tot ce ştiu acum mă ucide. adevărul e o sabie.
de exemplu nu pot să trăiesc cu aceste litere care încep să latre să urle să muște
nu pot să trăiesc cu aceste cuvinte. cu verdele lor cu albastrul lor cu violetul lor.
nu pot să merg pe stradă şi să zâmbesc în timp ce ştiu toate acestea.
la prima vedere lucrurile par normale. un poet scrie despre câini. altu se întrece cu vorba. dar eu
eu nu pot să trăiesc în mine cu acest lup care mă muşcă de inimă.
tot ce ştiu acum mă ucide. adevărul e o sabie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)